”Eu și Mia” – Spune-mi cine ești ca să-ți arăt în câte feluri poți fi.

Cuvântul de bază al cărții Eu și Mia este dedublare. În acest labirint al oglinzilor, autorul începe o incursiune pe mai multe voci.

În deschidere, se pornește de la un punct de adevăr. ”Eu, autorul”. O serie de eseuri pe teme reunite sub titlul ”Vocea din antreu” încearcă o descriere a celui ce este, la momentul vocii, el, autorul.

Se continuă cu un punct de posibil adevăr. Ea, Mia, singurul personaj al unei serii de proze foarte scurte denumită ”AlchiMia” prin care el, autorul, trece la un alt punct al explorării. Pe o altă voce. Feminină. De-aici, povestea se împarte în două părți. Una în care Mia, alter ego-ul nostru înfățișat sub forma unei orfane, se prezintă și-și expune dorința de cunoaștere prin intermediul experiențelor spirituale proprii povestite la persoana I,și o altă parte în care Mia încearcă propriile concluzii ale trăirilor ce au compus-o până la un moment dat.

coperta EU SI MIA

 În toată seria nu mai apar alte personaje în mod direct, ci doar prin prezentarea Miei. Să nu mai fie loc de nimeni în afară de ea? Călătoria oferită în spațiul cărții o poate apropia sau nu de un răspuns… Poate singurul care a adoptat-o a fost doar autorul.

Nici unul dintre fațetele celor două persoane/personificări nu ajunge complet la sublimare, ci ambele încearcă un portret robot al ființei acestora.

La final rămâne întrebarea de font: cine există cu adevărat? El, Mia?

 

Noi, cei și cele cu copilării răsucite contra naturii, avem o viață de vindecat. Țelul primordial a fost experimentul, poate, fără a lua în calcul durerea pe care o vom simți pe parcursul lui. Un experiment cât o copilărie și o copilărie cât o viață de om. De aici s-a deschis floarea.

(AlchiMia)

 

Eu și Mia

autor: Mihai Cotea

pagini: 112

Editura: SINGUR

 

_______________________________________________________________

EXTRAS

LA OGLINDĂ

Astăzi m-am trezit completă. M-am uitat la mine și-am văzut puzderia de șanse ale orizonturilor. Mi-am observat, în sfârșit, prietenii. I-am simțit, i-am gustat, ne-am înfruptat unii din ceilalți ca din niște piersici roșiatice-n pârg, umplându-ne de nectar dulce. Astăzi îmi simt menirea și traiul meu și-a găsit sălașul…

Astăzi va trece, vezi bine. Așa cum au trecut și alte astfel de astăzi și au devenit ieri, alalteieri”, ”anul trecut”, ”anii ce-au fost”, vise îndepărtate. Nu te împotmoli în reverii dinastea gratuite, viața se schimbă veșnic. La ce bună constatarea? Măcar de te-ar ajuta pe mâine cu ceva, dar tu știi că nu e așa și că te vei întoarce la aceeași Mia de ieri, dintotdeauna.

Viața se schimbă, așa-i, compusă, fiind, din trinitatea timpului creat pentru noi, ieri-azi-mâine. Eu sunt aceeași, cea dintotdeauna, cum spui, deci, implicit, sunt bucuria de acum. Cum se explică această trezire grosolană? Ești plină de resentimente și nu e vina mea că împărțim același crâmpei de spirit…

Nu împărțim, e doar iluzie. Ca și timpul de care spuneai. Îmi ceri explicații că te trezesc, ba chiar mă dojenești pentru apa rece cu care-ți spăl visele de pe față. Ai uitat esențialul: pentru asta exist, pentru asta m-ai creat. Eu nu uit, fapt pentru care țin să te previn că mâine ai să te afunzi din nou în butoiul reavăn al realității tale. Așa se conservă conștiința, așa ne menținem capul sus, deasupra delirului imanentului.

Nu delirez și nu-mi vreau conștiința! Nu te vreau! Alegi mereu vorbe mari ca să explici lucruri de la sine înțelese. De la Sine înțelese! Chiar nu-ți dai seama? Noi știm deja și ne asumăm propriul sine când avem ocazia să-l recunoaștem în noi și să ne evaluăm alegerea. Mă încurci și nu vreau să mă ții în loc din zbor. Lasă-mă să-mi admir aripile…

Nu se prea poate, draga mea. Vezi tu, noi suntem filosofia oului. Hai să-ți explic, din nou, cum e cu teoria asta. Nu mă vrei, dar mă conții, e o amăgire să crezi că nu exist,doar pentru că ”nu mă vezi”. Tu ești viața din ou, posibilitatea, iar eu sunt însuși oul. Tu, chiar creată, dospită, poate că nu mă poți conștientiza, dar mă simți. Poți refuza conștientizarea, dar nu poți anula conștiința care te conține, care te înconjoară. Sunt peste tot, sunt de trebuință. Fă bine și mulțumește-mi că te îndrum, adicătelea că te aduc în drumul tău.

Nu e prima oară când nu-mi găsesc drumul și, adeseori, mă simt rătăcită, în derivă, fără vreun etalon sau referință. Cu ce mă ajuți atunci? Mă lași să umblu ca o smintită pentru ca apoi să te milostivești și să mă aduci din nou pe calea mea. De unde știi tu care e calea?

Eu îți dau alegerea, e o chestiune de șansă. Haide, Mia, e elementar. Ca să înveți sau ca să te înveți, e necesar să experimentezi. Crezi sau nu, toate teoriile s-au desăvârșit în norme doar prin experiment. Cum altfel să știi? Cât despre cale, adevăr și viață… nu știu să-ți răspund, asta e o axiomă.

Lasă-mă să mă bucur de mine! Aici rămăsesem, de fapt, de aici începusem. Dacă potecile m-au adus aici, înseamnă că ăsta mi-e parcursul și indiferent de felul cum reacționez, nu voi face altceva decât să-mi trăiesc soarta. Înseamnă că devierea de pe drum e imposibilă… însăși devierea e prestabilită…

Nu. Ai uitat din nou de alegeri. Când ai să-nveți? Orice măsurătoare influențează rezultatul măsurării, așa cum orice alegere sau exces, care ți-e total permis, că așa e dat, te recompune altfel. Tu-ți dai forma…

Bine, mi-a trecut până și pofta de bucurie între timp…

Numai de adevăr să îți fie sete, căci adevărul îți va ostoi pofta cu apa sa prin care tu, însăși, vei deveni izvor de viață veșnică.

Posibil… momentan, eu rămân la setea de cunoaștere…

 

Un exemplar costă 30 RON (TAXE POȘTALE INCLUSE, 20 RON PREȚ NORMAL), cărțile pot fi achiziționate prin mesaj cu adresa de expediție și nume destinatar la autor: coteamihai@gmail. com

 

Anunțuri

9 gânduri despre &8222;”Eu și Mia” – Spune-mi cine ești ca să-ți arăt în câte feluri poți fi.&8221;

  1. Ma bucura aparitia Miei …Ilustrarea ei e foarte faina si astept cu nerabdare sa stau la taifas cu Ea…Bravos Mihai! Sper ca Ea, Mia, sa-ti deschida Poarta spre Succesul pe care il meriti…
    cu mult drag si prietenie…STelu Pop.

  2. Pingback: ”Eu și Mia” – Spune-mi cine ești ca să-ți arăt în câte feluri poți fi. | Blogul meu

  3. Pingback: Din Urzeala Cuvintelor… | Colțul Cultural

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s