Ce-am citit când am lipsit

… Și s-a mai dus un concediu. A plecat încă un calup de iluzii moleșitoare. Timpul bun s-a risipit și a rămas în loc ciotul său de purtat zilnic. Poate sună prăpăstios ce scriu, dar nici nu are rost s-o ascund, așa c-am s-o zic: am holiday sick. Daaa, există și asta. Nu doar home sick, ci și chestia asta care mi-a venit pe moment, sentimentul ăsta de pierdere a iluziei. Sună interesant, nu?,dar e (încă) un concept ce sună a gol.

În fine, să discutăm despre lucruri mai consistente. De exemplu perpetuarea unui obicei care începe să devină tradiție pentru mine. După ce anul trecut povesteam ce cărți luasem în vacanță (și-ncă câte! hihi), anul ăsta am plusat… pe toate planurile.

Despre asta va fi vorba azi. Ce cărți am citit în concediu și cum le-am simțit, per ansamblu.

Urmează înșiruirea lor în ordine alfabetică. No:

1.Anotimpul de păsări – Iulia Vucmanovici (editura Eikon, 2017)

emag

foto: eMag

Anul acesta a însemnat încă o premieră. Mi-am luat cu mine în vacanță o carte cu poeme. Nici nu-i de mirare, mi-am deschis gustul prin o grămadă de creatori de frumos așezat în vers, acest 2018. Iulia Vucmanovici e încă unul dintre ei.

Am achiziționat cartea la Gaudeamusul de toamna trecută și nu regret un moment. M-a captivat de la tematică, la copertă și la câteva mostre citite chiar acolo, la București, înainte s-o achiziționez. E vorba despre o carte destul de voluminoasă, ținând cont că vorbim de un volum de poezie, cu o tematică ce planează în jurul unor motive lirice precum zborul, libertatea păsărilor, binomul om-pasăre. Cartea are o poveste frumoasă, dezvăluită încă de la început,  scrisă de-a lungul a șase luni de observație și trăire lirică de către autoare (localnică a Constanței). Versurile spun totul:

În afară de mine, toată lumea știa/ că fusesem adoptată,/că m-au găsit printre ruine/de pescăruși/cu monograma inimii pulsând,/că aripile mi-au fost tăiate și-ascunse la căpătâi,/că zborul mi-a fost trasat pe asfalt,/ în contur de cretă albă,/că umbra mi-au îngheboșat-o sub talpă./Până când am primit telefonul acela/amabil, grijuliu/(întotdeauna e cineva de gardă la morga veștilor)/și-am fost întrebată cum mă simt,/ce îmi mai fac ghearele, ciocul,/dacă mi-au strujit pana,/în câte ploi am scăldat-o (…). 

Recomand din inimă un volum de poeme pentru toți iubitorii de mare, de zbor și de vers cald, original.

 

2.Conversații cu Dumnezeu, volumul 4 – Neale Donald Walsch (editura For You, 2018)

CcD_Vol 4_Coperta 1-727x1000

foto: For You

Acesta e un volum pe care, deși l-am terminat de citit, încă-l voi mai păstra o vreme lângă mine, pe birou, pentru că e atât de complex și mi-e atât de drag, că încă nu mă pot despărți de el.

Există cărți de care avem nevoie în anumite momente ale vieții, iar ele știu, ne aud, și vin să ne întâlnească la jumătatea drumului. Așa a fost trilogia Conversații cu Dumnezeu atunci când am avut contact cu ea prima dată, în urmă cu aproape 10 ani. Ea marchează o epocă din viața mea.Trei cărți care m-au mișcat așa cum nimic nu mă mișcase până atunci și de la care un singur autor (în afară de cel în discuție) a mai reușit s-o facă. Ei bine, vă dați seama, când am auzit, cu câteva luni în urmă, că trilogiei i s-a alăturat încă un volum, am fost deosebit de încântat de veste. Și a meritat.

Indiferent dacă credeți ce scrie omul ăsta aici (nici nu e important să crezi orbește, ci să simți), cartea merită toată atenția. Walsch putea la fel de bine să se plafoneze, să-și iasă din ritm și să plictisească cititorii cu încă un revival (că tot sunt la modă, până și-n literatură), dar n-a făcut-o. A evoluat, a căutat mai multe întrebări perfect adresabile divinității, iar răspunsurile întoarse mi-au captat atenția total. Cartea e scrisă sub cheia dictonului  Suntem la o alegere distanță de progres pe Terra. Cum? Vedeți din carte.

Analogiile din carte, faptul că întrebările sunt perfect valabile și pentru credincioși (de orice fel) și pentru atei, ancorarea temelor abordate la timpul prezent și efectul de liniștire de care e capabil Neale Donald Walsch recomandă Conversații cu Dumnezeu (vol.4) drept un volum puternic, complex și spiritualo-filosofic,o combinație WOW. N-o ocoliți!

3.Dispariția din Silver Water –  Haylen Beck (editura Herg Benet, 2017)

Coperta-Disparitia-din-Silver-Water_Haylen-Beck

foto: Herg Benet

Niciun concediu fără un roman (măcar). Anul acesta mi-am luat cărți foarte diferite cu mine, așa că am alocat romanelor doar un loc. Am ales Dispariția din Silver Water, o carte achiziționată tot la Gaudeamusul din toamna lui 2017 (mda, știu, citesc încet), un roman care mi-a atras atenția de la apariție, pentru că implică (printre altele) o serie de întâmplări destul de ciudate dintr-un mic orășel american (fictiv), o rețetă super pentru mine.

Cărții i se mai poate spune și „Speedy Gonzalez”, pentru că la viteza la care au loc evenimentele în ea, cartea trebuia să aibă vreo 500 de pagini (măcar). În fine, un gen comercial gustat foarte mult în State și la noi, în ultimul timp. Un roman de acțiune, cu elemente puternice de suspans și o poveste ruptă din cinemateca americană. O femeie violentată psihic de soț și soacră care-și alege cel mai prost moment pentru a-și reface viața alături de cei doi copii ai săi, evadând cu aceștia la mii de kilometri depărtare, în alt colț de Americă, dar care va avea de depășit o ultimă probă în calea fericirii ei (am făcut o prezentare ca la trailerul unei telenovele de pe defunctul Acasă TV, dar mna). Răpiri, trădări, oameni josnici, reconfirmarea altor oameni josnici, unele mici surprize, depășirea tuturor limitelor și o serie de personaje destul de trăsnite (dintre care preferatele mele sunt baba de la pensiunea din Silver Water și moșul care i-a adăpostit copiii Audrei într-un moment de răscurce (sorry, no spoilers today)), toate într-un roman complex și foarte entertaining. O nebunie curată cartea asta, dar o recomand în locul oricărui film low-budget de gen de pe canalele noastre. Cartea bate filmul… always. 😉

 

4.Noaptea, ca hoții – Ramona Ursu (Humanitas, 2017)

noaptea_ca_hotii-aprobat

foto: LibHumanitas

Acesta e un volum pe care încă nu l-am terminat de citit, dar l-am început în vacanță. Relatează toată isteria din jurul OUG13, adrenalina protestelor de-atunci (prietenii știu de ce) și hapurile de nesimțire și anti-democrație care ni se bagă pe gât de la (ne)aleșii boborului. De departe partea cea mai interesantă a cărții e ultima, cea în care jurnalista Ramona Ursu a intervievat o serie de personalități marcante ale zilelor noastre, din diferite zone, cu privire la de ce-ul din spatele întâmplărilor prea întâmplătoare de ceva vreme încoace la noi pe scena politică…nerecomandat celor ce se enervează și iau totul prea în serios. Eu mă păstrez sarcastic.

 

5.Putere versus forță – David Hawkins (editura Cartea Daath, 2005)

putere-versus-forta_mare eu sunt

foto: Eu Sunt

Hawkins, cel care a dus kinesiologia la alt nivel, deschide prin acest volum o lungă serie de cărți care se bazează pe metoda brevetată de el și măsurată apoi de-a lungul mai multor calibrări ce privesc diverse aspecte care țin de ființă și tot ce e creație.

Am avut prima întâlnire cu Hawkins în urmă cu 2 ani, prin volumul care închide seria de care vă povesteam, intitulat Letting go – Calea renunțării, o carte complexă care m-a mișcat enorm la timpul ei. Poate aici a intervenit prima greșeală în momentul în care am început volumul Putere vs. Forță. Mă așteptam cam la aceleași lucruri, însă, din păcate, n-a fost să fie. Voi reveni cu o recenzie mai detaliată despre această carte zilele viitoare.

David Hawkins a fost un medic psihiatru american din New York. Un cercetător neobosit și un om care s-a pus în slujba oamenilor prin felul său de a fi și prin tot ce l-a definit. Așa îl simt eu pe domnul Hawkins. Putere vs. Forță îmbină știința și spiritualitatea pentru a revela un posibil adevăr fundamental care tratează lumea înconjurătoare cu tot ceea ce implică ea. O oglindă a relației om-univers.

Cum fiecare început e greu, poate asta s-a întâmplat și cu Putere vs. Forță. În orice caz, volumul nu e de dat deoparte. Ridică unele probleme esențiale în căutările noastre tranzitorii pe acest Pământ. Revin cu detalii.

 

Cam așa m-am veselit eu în vacanță. Poezie, spiritualitate mic filosofică, știință, jurnalistică și literatură. De toate pentru toți și aproape îndeajuns pentru nesătulul meu spirit însetat de nou. Sper să vă fi plăcut micile mele recomandări și poate îmi spuneți și voi ce ați citit în concediu (sau ce veți citi, dacă n-ați fost încă niciunde…. sau ce ați citi, dacă ați merge… sau, no).

Pfui, dor mi-o fost de scris. 🙂

 

2 răspunsuri la “Ce-am citit când am lipsit”

  1. […] fi inutil. Am creat o tradiție în ultimii 2 ani. La întoarcerea din concediu îmi place să fac o recenzie comună pentru toate cărțile pe care le-am citit cât am fost plecat și să descriu, în câteva […]

    Apreciază

  2. […] o tradiție pe blogul meu. De câțiva ani, în luna august, pe la final, las câteva note despre ce cărți am citit când am lipsit de pe blog. Când m-am liniștit, după tumultul unei așa-zise rutine provocator de nesigure […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: